arămoi¹ sn [At: CV, 1949, nr. 9, 33 / E: nct] (Pop) Rachiu foarte tare, întrebuințat și pentru frecții Si: (pop) fuză, șum.

arămoi² sn [At: CV, 1949, nr. 7, 33 / E: nct] (Reg) Pământ moale rămas după retragerea apei care-l acoperise.

arămóĭ n., pl. oaĭe. (d. aramă, adică „căldare de aramă”). Mold. sud. Șum.

șum [At: CIHAC II, 397 / Pl: ~uri sn, ~i, ~e sm, a / E: ucr шум] 1 sn (Reg) Spumă de pe laptele proaspăt muls. 2-3 sm, a (Reg) (Cal) înspumat. 4 sn (Buc; Mol) Rachiu (tare). 5 sn (Reg) Rachiu care curge la sfârșitul distilării. 6 sn (Reg) Miros.

șum n., pl. urĭ (rut. šum, pol. szum, spumă, szumówka, al doilea rachiŭ, șum, d. vgerm. skûm, azĭ schaum, spumă). Nord. Rachiŭ tare care vine după posleț și care nu se bea curat (numit și fuză și arămoĭ în Mold. sud). V. picuș.