arădui vi [At: ȘINCAI, HR III, 26/33 / Pzi: arădui, ~esc / E: mg eredni] (Mgm; reg) 1 A porni. 2 A începe.

❍ARĂDUI (-uesc) I. vb. intr. Trans. 1 A pleca, a purcede ¶ 2 A începe. II. vb. refl. A pleca, a porni, a purcede, a se îndrepta spre: după ospățul acela... se arăduiră și veniră la tatăl său (RET.) [ung. eredni].

ARĂDUI, arăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A porni, a se îndrepta spre... – Magh. eredni.

arăduĭ și -ĭesc, a -í v. tr. (ung. eredni). Trans. Maram. Pornesc: ĭute la mine îl arăduĭește (Șez. 35,111). Încep: aŭ arăduit a veni. V. refl. Mă pornesc, plec. V. îndulesc.

arădui (arăduiesc, arăduit), vb. – A pleca, a se duce. Mag. eredni, În Trans.

ARĂDUI vb. v. apuca, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

arădui vb. v. APUCA. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI.

ARĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A începe, a porni. Oare în ce zi arăduiră a lucra și a zidire pre Ierusalim, atunci foarte tare să legănă pămîntul. C 1692, 516^v. ♢ Loc. vb. A arădui groasă = a rămîne însărcinată. Aceastea sînt, Sfîntă Marie, muierile... ceale ce îmblă în curvii și arăduiesc groase. AMD 1759, 61^v. Etimologie: magh. eredni. Vezi și arădat, hereghie. Cf. grecioasă (a purcede~).

arădui, arăduiesc, v.i.r. (reg.) A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „...n-au ploatu pănă în luna lui iunie 18 zile și atunci s-au arăduitu ploile și tăt au ploatu pănă la Sănpetru...” (Socolon, 2005: 257; doc. din 1808). (Trans., Maram.). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (DER, DLRM, MDA).

arădui, arăduiesc, vb. intranz., refl. – (reg.) A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „Și la pulg i-arăduie” (Bilțiu, 1996: 101). (Trans., Maram.). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (Scriban, DER, DLRM, MDA).

arădui, arăduiesc, vb. intranz., refl. – A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „Și la plug i-arăduie” (Bilțiu 1996: 101). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (DER).