arol sn [At: TAFRALI, S. 102 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: nct] 1 (La monede) Pajură. 2 (Înv, în opoziție cu areșcă) Joc în care se aruncă în sus o monedă, câștigând cel al cărui ban cade cu pajura în sus. corectat(ă)

aról n., pl. oale (rus. aröl, scris orël, pajură. V. orliște). Mold. sud. Aversu, pajura (marca) uneĭ monete orĭ uneĭ medaliĭ: pajura și scrisa saŭ arolu și areșca. A juca la arol, a juca la jocu în care se aruncă în sus o monetă și se cîștigă orĭ se perde după partea pe care cade.

arolă sf vz arol

1) turá f. (turc. [d. pers.] tughra, pop. tura). Monograma (marca, emblema) sultanuluĭ pe monete și acte. (Reprezenta la origine o mînă deschisă cu cele cincĭ degete). Fața moneteĭ, numită și pajură și arol. Jocu cu aruncarea banuluĭ în sus și în care cîștigĭ orĭ perzĭ după fața pe care cade moneta: a juca ĭasîc și tura. Fam. Iscălitură: pune-țĭ turaŭa!

arol, aroale, s.n. (reg.) aversul, pajura unei monezi