amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectat(ă)

AMPRO(O)R Băn. Mold., AMPRUĂR Oaș. sbst. = ÎMPROOR: pînă la amproor isprăvi ce avu de lucrat (MAR.).

amproor s.n. (reg.) 1. ajunul lui Sf. Gheorghe (22 aprilie) 2. (în graiul ciobanilor) ceasul dintre 9 și 10 dimineață

amproor, (proor), s.n. (arh.) 1. Orele dimineții când se duc oile la pășune. 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă, să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-amproor. Să duc oile la pășune, da' mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria, 2007: 2.145). 3. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea. – „Forma scurtată proor (pe roor) pare a reflecta lat. per rorem ”pe rouă„, făcând aluzie la ora zilei când pământul e acoperit cu rouă” (Șăineanu, pentru var. amproor); din ngr. próoros „timpuriu, devreme” (Scriban, DER, pentru var. proor).

amproor, (proor), s.n. – (reg.; înv.) 1. Orele dimineții când se duc oile la pășune. 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-amproor. Să duc oile la pășune, da’ mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria, 2007: 2.145; Săliștea de Sus). 3. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea (Dăncuș, 1986: 51). – „Forma scurtată proor (pe roor) pare a reflecta lat. per rorem ”pe rouă„, făcând aluzie la ora zilei când pământul e acoperit cu rouă” (Șăineanu, pentru var. amproor); din ngr. próoros „timpuriu, devreme” (Scriban, DER, NDU, pentru var. proor); et. nec. (DEX, pentru var. prour).

ampror, (proor), s.n. – 1. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea (Dăncuș 1986: 51). 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-ampror. Să duc oile la pășune, da’ mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria 2007: 2145; Săliștea de Sus). – Cf. proor (< ngr. próoros) (NDU).