6 definiții pentru amira
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amira sm [At: DOSOFTEI, V. S. 191/2 / V: -m / E: ngr αμηρας cf amiroană] (Înv) 1 Împărat. 2 Guvernator.
‡AMIRA sm. Împărat (în țările orientale), Sultan: amira sau domnul Seracheanilor (CANT.) [ngr. άμηράς].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMIRA s. m. (Mold.) Împărat, sultan. Era la-mpăratul Damascului, la amira, boiarin mare. DOSOFTEI, VS. Amira sau domnul seracheanilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: ngr. amirás.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
amirá f., ca ulema (ngr. amirás, d. ar. amir. V. amiral). Cant. Sultan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amiram sm vz amira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
amira (-ale), s. f. – (Înv.) Emir, principe oriental. – Mr. amiră (împărat). Ngr. ἀμιρᾶς, din arab. amir (DAR). Din același cuvînt arab provine fr. amiral, de unde rom. amiral, s. m.; și émir, de unde rom. emir, s. m.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||