†ALĂUTAR – LĂUTAR: nici alăutariul carele zice cu alăuta pre la tîrguri și pre la sboruri și pre la nunte nu poate să ia fată de om bun sau de boiariu (PRV.-MB.).

alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.

LĂUTAR sm. 1 🎼 Muzicant, de obiceiu Țigan, care cîntă din vioară (laută), din cobză, din naiu, etc. (👉 TAB. XXXI); Ⓕ: aduci pe dracu cu ~ i în casă, îți creezi singur neajunsuri, belele; (P): nuntă fără ~i și ceartă fără bătaie nu au haz sau cearta fără bătaie, ca nunta fără ~i ¶ 2 🐙 Trîntor.

lăutár m. (d. lăută). Muzicant care, pentru banĭ, cîntă pin cîrcĭumĭ saŭ berăriĭ, pe la hore, pe la nunțĭ ș. a. (În România lăutariĭ îs, în general, Țiganĭ. Principalu lor instrument e vioara, apoĭ chitara, cobza, flautu, naĭu ș. a.). – Vechĭ și alăutar, -áș și lăutaș.