4 definiții pentru acăstău (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acăstău [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / Pl: (1-2) ~steie, (3) ~stăi / E: ns cf mg cikasztó „care atârnă”, akasztofa[1] „spânzurătoare”] 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcție de mari proporții. 3 sm (Fig) Persoană înaltă și subțire. corectat(ă)

  1. etimonul corect ortografiat este akasztófa Ladislau Strifler

ACĂSTĂU (pl. -taie, -tauă) sn. I. Tr.-Carp. 1. Spînzurătoare 2. fig. iron. Persoană înaltă peste măsură și uscățivă (TRIB.) II. ACĂSTĂI sf. pl. Mold. (TEOD.) Case mari; grajduri; schelele din jurul unei case în lucrare; ori-ce lucrare măreață de construcție [ung. akaszto(fa)].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acăstău (-teie), s. n.1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.

Intrare: acăstău (persoană)
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acăstău
  • acăstăul
  • acăstău‑
plural
  • acăstăi
  • acăstăii
genitiv-dativ singular
  • acăstău
  • acăstăului
plural
  • acăstăi
  • acăstăilor
vocativ singular
  • acăstăule
plural
  • acăstăilor
căstău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acăstău, acăstăisubstantiv masculin

  • 1. figurat Persoană înaltă și subțire. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.