❍ ACĂSTĂU (pl. -taie, -tauă) sn. I. Tr.-Carp. 1. Spînzurătoare ¶ 2. fig. iron. Persoană înaltă peste măsură și uscățivă (TRIB.) II. ACĂSTĂI sf. pl. Mold. (TEOD.) Case mari; grajduri; schelele din jurul unei case în lucrare; ori-ce lucrare măreață de construcție [ung. akaszto(fa)].