Philoctetes, fiul lui Pocas și al Demonassei, era un arcaș vestit care moștenise de la Heracles arcul și săgețile eroului. S-a numărat printre pretendenții la mîna Helenei și a pornit, datorită acestui fapt, și el, alături de ceilalți greci, în expediția organizată împotriva Troiei. Nu a apucat să ajungă însă la Troia. Pe drum, cu prilejul unui popas pe o insulă, a fost mușcat de picior de un șarpe. Rana sa răspîndea un miros atît de respingător încît, la îndemnul lui Odysseus, grecii l-au abandonat pe Philoctetes în insula Lemnos și și-au continuat călătoria. Zece ani – toată durata războiului – a zăcut acolo Philoctetes trăind în sălbăticie și în singurătate, pînă cînd, la îndemnul unui oracol care spusese că Troia nu va putea fi cucerită pînă nu vor fi aduse arcul și săgețile lui Heracles, grecii i-au trimis după el pe Odysseus și pe Diomedes, care l-au adus pe cîmpul de bătălie. Acolo Philoctetes, vindecat de Machaon, s-a aruncat vitejește în luptă. Printre cei uciși de el se număra și Paris. După terminarea războiului, Philoctetes s-a înapoiat acasă. Mai tîrziu el s-a stabilit în Italia, unde a întemeiat mai multe cetăți.

Meliboeus, nume purtat de Philoctetes, datorită faptului că a domnit în cetatea Meliboea.