5 definiții pentru Odiseea

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Odiseea (epopee) s. propriu f., g.-d. Odiseei

*Odiseea (operă literară) s. propriu f., g.-d. Odiseei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ODISEEA, epopee greacă, care împreună cu Iliada, a fost atribuită lui Homer. Compusă (probabil sec. 8-7 î. Hr.) din 24 de cânturi, povestește peripețiile lui Ulise (Odiseu) de la plecarea sa din Troia, până la întoarcerea acasă, în Itaca; totodată descrie lupta lui împotriva pretendenților la tron și la mâna soției sale, Penelopa. O. este una dintre sursele principale de informație privind societatea gentilică elenă din sec. 10-7 î. Hr. (moravuri, credințe religioase, mitologia ș.a.). Capodoperă a genului epic din literatura elenă și universală, O. a constituit o sursă de inspirație inepuizabilă pentru scriitori, artiști, muzicieni din cele mai vechi timpuri până azi.

Odiseea, ca expresie, vine de la titlul epopeii lui Homer Odiseea, în care nemuritorul rapsod grec descrie călătoriile și aventurile lui Ulysses (sau Odysseus). De aceea, folosim cuvîntul odisee în înțelesul de: un șir de peripeții. LIT.

Intrare: Odiseea
Odiseea
substantiv propriu (SP142FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Odiseea
plural
genitiv-dativ singular
  • Odiseei
plural
vocativ singular
plural