mer² sn vz măr²

MĂR subst. 1. Cu suf. -a: Măra, Pătru (Î Div). 2. Măruța, Ilie (Î Div) sau < mare. 3. Merescu, Ilie, polc. (Gane). 4. Meriacri, L. mold. (A Gen I 61). 5. Merișan, Bărcan, stolnic, munt. (Gane); Meriș/escu, -ești, -oaza (Î Div). 6. Merișor, act. Derivatele se confundă cu cele formate din adj. mare și din subst. merișor; v. Mare 7-10, 14, 16.

măr¹ s.m. (bot.) măr-pădureț Malus sylvestris; <reg.> corobeață; (reg.) măr-auriu v. Bulbuc. Bulbuc-de-munte (Trollius europaeus); măr-de-țitron v. Lămâi (Citrus limon); măr-ghimpos = (art.) mărul-porcului v. Ciumăfaie. Foaia-dumei (v. foaie). Laur. Laur-porcesc (Datura stramonium); măr-gutui v. Gutui (Cydonia oblonga); (art.) mărul-cucului v. Iarbă-de-lingoare (Lysimachia punctata); mărul-lupului v. a Curcubețea. Curcubețică. Remf (Aristolochia clematitis); b Dalac (Paris quadrifolia); c Aconit. Omag (Aconitum napellus); d Silnic (Glechoma hederaceum și Glechoma hirsutum); mărul-strigoiului v. Stirigoaie (Veratrum album).