LASCĂR, Ion (1904-1998, n. Galați), actor român. Prof. univ. la Iași. Printre elevii săi: Oct. Cotescu, P. Gheorghiu, E. Petruț, Tamara Buciuceanu. Creații remarcabile în roluri din dramaturgia națională și universală („O scrisoare pierdută” și „O noapte futunoasă” de I.L. Caragiale, „Moartea unui comis voiajor” de A. Miller).

LASCĂR, Vasile (1854-1907, n. Târgu Jiu și om politic român). Membru al Partidului Național-Liberal. Primar al orașului Târgu Jiu (1878, 1883-1884). Lider, împreună cu P.S. Aurelian, al grupării liberalilor-democrați („drapeliștii”, 1896). De mai multe ori ministru de Interne (1896-1897, 1902-1904).

LASCĂR < gr. Λασϰάρις 1. – s. (Catete.). 2. Cont. cu Lațcu: Lețcar (16 B IV 359); – diiac (13-15 B 142; 17 B II 54). 3. Lăscărina f. (P Bor 95). 4. Prin apoc. sau căderea term. -ar: Lase (Moț); Lascu, boier mold. sec. XV (Gane); – b. (Ard; Cîmp); -lescu, fam., act. 5. Lasca t.

CATARGIU, Lascăr (1823-1899, n. Iași), om politic conservator român. A participat la detronarea domnitorului A.I. Cuza (11 febr. 1866), devenind, ulterior, membru al Locotenenței domnești. Prim-min. (mai-iul. 1866, 1871-1876, mart.-nov. 1889, 1891-1895). Sfetnic al regelui Carol I, C. a reușit să impună Partidul Conservator pe scena politică românească și a reprezentat un factor de echilibru și forță în jocul politic al epocii.