GRAMA < gr. γράμμα „literă”; folosirea temei ca nume s-ar putea explica și prin scurtarea lui „gramatic” < gr. γραμματιϰός – „scriitor”, cf. diac < diacon folosit în aceeași sens. 1. – b. (Ard; Paș) etc.; Gramul, Bogdan (Bîr II). 2. Grăm/ac, -eac, -oiu (Paș); 3. Grăman, act.; Grămești s. 4. Gramcea act., cont. cu Grancea (Jiul ard.).