Danai m. pl. numele poetic al Grecilor antici.

Danai, denumire purtată de greci în general, de locuitorii Argosului în special, socotiți urmași ai lui Danaus.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele preot troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui.