4 definiții pentru DDT

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DDT s. n. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității. [Pr.: dedete] – Abr. din diclordifeniltricloroetan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

DDT (înv.) [cit. dedete] s. n., art. DDT-ul [cit. dedeteul]

*DDT [cit. dedete] s. n., art. DDT-ul

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DDT (p,p′ – diclordifeniltricloroetan) subst. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid. A fost descoperit (1939) de P.H. Müller. Din cauza persistenței și toxicității este interzis în majoritatea țărilor.

Intrare: DDT
  • pronunție: dedete
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • DDT
  • DDT-ul
  • DDT-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • DDT
  • DDT-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

DDTsubstantiv neutru

  • 1. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității. DEX '09
etimologie:
  • abreviere diclordifeniltricloroetan DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.