SÂMBOVINĂ, sâmbovine, s. f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovin s. m.] – Et. nec.

sâmbovină s. f., g.-d. art. sâmbovinei; pl. sâmbovine

CELTIS CELTIS, SÎMBOVINĂ, fam. Ulmaceae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, cca 70 specii, arbori și arbuști. Coroană sferică, lemn foarte tare. Frunze ovat-oblonge, așezate distih, marginea serată sau întreagă, pubescente sau glabre. Flori verzi- gălbui (apar o dată cu înfrunzirea), pe tip 5 sau 6. Fructul este o drupă violetă-neagră, galbenă-portocalie sau brună-închis, cu peduncul mai lung sau de aceeași lungime cu pețiolul frunzei.

SÂMBOVINĂ s. (BOT.; Celtis australis) mierea-ursului.