bocșă² sf vz bucșă

bocșă s.f. 1 (reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni. ♦ Ext. Cărbunărie. 2 Depozit de minereuri bogate în sulf. • pl. -e. /<magh. boksa.

BOCȘĂ cf. subst. bucșă „buccea” (DLR). 1. Bocș/ă, -a, munt. (Cat; 17 B I 198); ard., 1758 (Paș); s., olt. 2. Bocșe, moș (17 A IV 140); Bocșea t, sau < Boc(a) + -șa. 3. Cf. + -sa: Bocsești s.

bocșă, bocșe, s.f. (reg.) Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal). ■ (onom.) Bocșa(n), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. boksa „grămadă de lemne de făcut mangal” (DEX, MDA).