AVGUSTIN lat, Augustinus cognomen roman < Augustus. 1. – cu soția Frenghita (16 B IV 188). 2. Agustin din Buzău (17 B II 235); 3. Agăstin t. și cu fon. magh. s < ș: Agoștin t.; cu afer. Gostin, Hannes, sas (Mag. Br); Gostinu s, munt.: cf. și sl. gostĭ „oaspe” + in, v. Gost (Partea II-a). 4. Avgusti, Sofia (Aș Br 204). 5. Cu afer. Gust, Martin sas (Mag. Br); Gust fam., Gustea (Arh; Sur XVI); v. și Gus (Partea a II-a). 6. Prob. Stineru, C., din Bacău, act. cu afer. < germ. Augustiner „călugăr din ordinul Augustinilor”.