Atena f. odinioară, celebra cap. a Aticei; azi cap. Greciei, port pe golful Eginei: 300.000 loc. (Atenian).

Athena f. Mit. numele grec al Minervei. V. Pallas.

+Palas Atena (zeiță) s. propriu f., g.-d. art. lui Palas Atena

Atena = Athena și Athenae.

Atena (Athena), (în mitologia greacă), zeița înțelepciunii și a războiului. La romani era identificată cu Minerva. Este numită și Pallas Athena.

Atena, capitala Greciei de azi, în vremea sfinților apostoli făcând parte din provincia romană Ahaia. Oraș cosmopolit și politeist, era centrul școlilor filozofice și al cultului misterelor, unde se confruntau toate religiile și concepțiile antice. Aici a fost creștinat de către apostolul Pavel, în a doua sa călătorie misionară, Dionisie Areopagitul, membru marcant al Areopagului.

ATENA (ATHENA) (în mitologia greacă), zeiță a înțelepciunii, protectoare a artelor, științei și meșteșugurilor, patroana orașului Atena. S-a născut din capul lui Zeus, gata înarmată. Emblema ei era bufnița, simbolul înțelepciunii. Identificată de romani cu Minerva. Numită și Pallas Athena.

ATENA (ATHINAI), cap. Greciei, situată în partea central-estică (Pen. Atica). Formează, împreună cu Pireu și cu o serie de localit. satelite, „Marea Atenă”; 3,47 mil. loc. (1990). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Ellinikón). Pr. centru economic, politic, comercial și cultural al țării. Orașul concentrează 2/3 din ind. Greciei (textile, conf., piel., ciment, produse farmaceutice, metalurgie), iar în Pireu siderurgie, rafinării de petrol, șantiere navale. Important centru financiar și comercial. Academie de Științe (1926). Universitate (1837). Institut politehnic (1836). Institute de arheologie. Muzee. Centru turistic. Aici se află Acropole, fortăreață a orașului, reconstruită în sec. 5 î. Hr., cu celebre monumente din epoca clasică: Partenonul, Erehteionul, Propileele, Templul zeiței Nike Apteros. Alte monumente: Teatrul lui Dyonysos (sec. 6-4 î. Hr.), Templul lui Hefaistos (sec. 5 î. Hr.), Porticul lui Attales II Hefaistos (sec. 2 î. Hr.), bazilicile bizantine Hagios Nikomedos și Hagioi Theodoroi (sec. 11). Așezare din milen. 3 î. Hr.; capitală din sec. 8 î. Hr. a Aticii. A. a fost cea mai strălucită cetate din Grecia antică, a cărei putere politică și înflorire culturală ajung la apogeu în sec. 5 î. Hr., după respingerea invaziei persane și după înființarea Ligii Maritime de la Delos, prin care A. și-a asigurat hegemonia în lumea greacă. Înfrîngerea suferită în Războiul peloponesiac (431-404 î. Hr.) a marcat începutul declinului, A. rămînînd încă sec. de-a rîndul metropola spirituală a Greciei. Sub dominație macedoneană (după 338 î. Hr.), romană (din 146 î. Hr.), bizantină, cucerită de cruciați (1204), de turci (1456 sau 1458). A. a devenit din 1834 capitala Greciei moderne. Aici, în 1896, s-au desfășurat primele jocuri olimpice moderne. La 9 febr. 1934 aici s-a semnat pactul Înțelegerii Balcanice între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia cu scopul principal al menținerii statu-quo-ului teritorial.

Atena Prenume feminin modern nu prea frecvent, intrat la noi pe cale cultă în epoca contemporană, Aténa reproduce un vechi și celebru nume grecesc, Athene sau Athena, prin care era desemnată una dintre cele mai venerate zeițe ale Greciei antice. Binecunoscută din poemele homerice, Atena era socotită zeița înțelepciunii și a științei, ocrotitoare a orașelor și protectoare a eroilor greci, patroană a artelor frumoase și a meșteșugurilor. După vechi legende, ea s-ar fi născut din capul lui Zeus, înarmată cu scut, coif, lance și platoșă. În cinstea zeiței au fost înălțate temple și sanctuarii renumite (printre care templul Erehteion, capodoperă a arhitecturii grecești) unde era venerat, și Poseidon, așa-zisele athenaion cuvînt păstrat pînă astăzi în limbile moderne (rom. ateneu) pentru a desemna orice clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. Întîlnit și în numeroase compuse cu valoare teoforică: Athenogénes (+ genes „născut, produs”, de aici prenumele Afinoghen, Afinoghena și hipoc. Afina), Athenodóros și Athenodora (+ doron „dar”, de aici modernele și rarele Atenodor, Atenodora), Athenokles (+ kléos „glorie” etc.), gr. Athena și Athenai (în vechile izvoare, numele a zece orașe, printre care și capitala Greciei), rămîn obscure din punct de vedere etimologic (probabil preelenice).

O bufniță la Atena! (grec.) – în înțelesul de a o duce la Atena. E o replică din comedia Păsările a lui Aristofan, versurile 306 și 2000 (în traducerea românească, ESPLA, pag. 131 și 180). Pe vremea lui Aristofan erau destule bufnițe la Atena; pe toate monedele de argint, cît și pe emblema orașului era gravat chipul acestei păsări, simbolul înțelepciunii și al vigilenței. Prin urmare, „a duce bufnițe la Atena” înseamnă o treabă inutilă, un lucru de prisos. Cum spune zicala noastră: „a duce apă la fîntînă”. LIT.