bucățel s.m. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu florile roșietice sau violacee, dispuse în panicul (Agrostis canina). • pl. -ei. /de la bucățea, prin schimbare de suf.

BUCĂȚEL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).

bucățel (plantă) s. m., pl. bucăței, art. bucățeii

BUCĂȚEL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câinească.

AGROSTIS L. AGROSTIS, fam. Gramineae. Gen originar de pe întreg globul, cca 98 specii, ierburi anuale sau perene. Flori hermafrodite (1-2 sau 3 stamine, stigmate penate, 2 glumele inegale, ascuțite, rar obtuze și scurt-aristate), în paniculă răsfirată, terminală, cu număr mare de spiculețe (la bază cu 2 glume, inegale, ceva mai lungi decît paleele) uniflore, bogat ramificată, ramuri foarte subțiri, piramidală sau ovată. Frunze sesile, alterne, plane, lamina liniară, nervuri paralele, prevăzute cu o ligulă oblongă.