3 definiții pentru țăncăni

Explicative DEX

țăncăni [At: LB / V : (1) ~ngă~, (2) țân~ / Pzi: ~nesc / E: țanc + -ăni] (Reg) 1 vi (D. obiecte de metal) A produce prin lovire un sunet metalic specific Si: a zăngăni. 2 vt (C. i. un teren arat) A mărunți în vederea cultivării Si: (Mun) a țăcăni (8).

țăngăni v vz țăncăni

țâncăni v vz țăncăni

Intrare: țăncăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăncăni
  • țăncănire
  • țăncănit
  • țăncănitu‑
  • țăncănind
  • țăncănindu‑
singular plural
  • țăncănește
  • țăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănesc
  • țăncăneam
  • țăncănii
  • țăncănisem
a II-a (tu)
  • țăncănești
(să)
  • țăncănești
  • țăncăneai
  • țăncăniși
  • țăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăncănește
(să)
  • țăncănească
  • țăncănea
  • țăncăni
  • țăncănise
plural I (noi)
  • țăncănim
(să)
  • țăncănim
  • țăncăneam
  • țăncănirăm
  • țăncăniserăm
  • țăncănisem
a II-a (voi)
  • țăncăniți
(să)
  • țăncăniți
  • țăncăneați
  • țăncănirăți
  • țăncăniserăți
  • țăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănească
  • țăncăneau
  • țăncăni
  • țăncăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăngăni
  • țăngănire
  • țăngănit
  • țăngănitu‑
  • țăngănind
  • țăngănindu‑
singular plural
  • țăngănește
  • țăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăngănesc
(să)
  • țăngănesc
  • țăngăneam
  • țăngănii
  • țăngănisem
a II-a (tu)
  • țăngănești
(să)
  • țăngănești
  • țăngăneai
  • țăngăniși
  • țăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăngănește
(să)
  • țăngănească
  • țăngănea
  • țăngăni
  • țăngănise
plural I (noi)
  • țăngănim
(să)
  • țăngănim
  • țăngăneam
  • țăngănirăm
  • țăngăniserăm
  • țăngănisem
a II-a (voi)
  • țăngăniți
(să)
  • țăngăniți
  • țăngăneați
  • țăngănirăți
  • țăngăniserăți
  • țăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăngănesc
(să)
  • țăngănească
  • țăngăneau
  • țăngăni
  • țăngăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâncăni
  • țâncănire
  • țâncănit
  • țâncănitu‑
  • țâncănind
  • țâncănindu‑
singular plural
  • țâncănește
  • țâncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâncănesc
(să)
  • țâncănesc
  • țâncăneam
  • țâncănii
  • țâncănisem
a II-a (tu)
  • țâncănești
(să)
  • țâncănești
  • țâncăneai
  • țâncăniși
  • țâncăniseși
a III-a (el, ea)
  • țâncănește
(să)
  • țâncănească
  • țâncănea
  • țâncăni
  • țâncănise
plural I (noi)
  • țâncănim
(să)
  • țâncănim
  • țâncăneam
  • țâncănirăm
  • țâncăniserăm
  • țâncănisem
a II-a (voi)
  • țâncăniți
(să)
  • țâncăniți
  • țâncăneați
  • țâncănirăți
  • țâncăniserăți
  • țâncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâncănesc
(să)
  • țâncănească
  • țâncăneau
  • țâncăni
  • țâncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăncăni, țăncănescverb

regional
  • 1. intranzitiv (Despre obiecte de metal) A produce prin lovire un sunet metalic specific. MDA2
    sinonime: zăngăni
  • 2. tranzitiv (Cu complement intern un teren arat) A mărunți în vederea cultivării. MDA2
    sinonime: țăcăni
etimologie:
  • țanc + -ăni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.