țăgui¹ s [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ns cf țec] (Mun) Lacăt.

țăgui², ~ie a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ns cf tehui] (Mun; îe) A fi ~ la cap A fi aiurit. corectat(ă)

țăgui³, ~ie [At: DDRF / V: țăghiu, țâg~, țug~ / Pl: ~, ~e / E: ns cf ger Ziege] 1 smf (Olt; Ban) Ied până la un an. 2 smf (Reg) Capră (între un an și doi ani). 3 sm (Olt; Mun) Țap (1). 4 sm (Mun; dep) Epitet dat unui om cu barbă. corectat(ă)

țăghiu, ~ie smf vz țăgui³

țâgui, ~e smf vz țăgui³

țugui², ~ie smf vz țăgui³

țăgui, -ie, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap.