ȚÎRĂ¹, ❍ȚIRĂ sf. F 1 o ~, puțin(tel), oleacă, un pic: o strachină pe fundul căreia a rămas o țîră de mojdeiu (VLAH.); Harap-Alb numai o ~ cît a stat de s’a uitat, a făcut țurțuri la gură (CRG.); te rog să-mi dai numai o țîră răgaz, ca să-mi jălesc viața (SB.); la soare pare că te-ai fi putut uita o țiră, dar la ei ba (RET.); foarte adesea o țîr': La făgădăul din deal Mi-o rămas al meu suman Pentr’o țîr' de băutură (IK.-BRS.) ¶ 2 adv. Țîra, țîra, puțin cîte puțin, picătură cu picătură, cu țîrîita: Decît tot cu gologanul, țîra, țîra, să-i plătească Liturghii și sărăcuste pentru partea sufletească (SPER.) [ț î r î i].

❍ȚÎRĂ² (pl. -re) sf. Trans. Bucată ruptă, ruptură: se întîlni cu alt om care avea o pălărie rea în cap și nește desegi tot ~’n spate (RET.).

ȚIRĂ 👉 ȚÎRĂ.

ȚÎRICĂ, ȚIRICĂ, ȚÎRIȘOARĂ sf. dim. ȚÎRĂ¹: după această bătălie, iară mai răsuflară Moldovenii cîtva, avînd o țirică de repaus (ISP.); după ce-a urzit Dumnezeu pămîntul, i-a mai rămas o țîrișoară de pămînt și nu știa ce să mai facă cu el (MAR.).

❍ȚÎRUCĂ, ȚÎRUlCĂ sf. Ban. Trans. dim. ȚÎRĂ¹.