țâșpoacă¹ sf [At: SCRIBAN, D. / V: țiș~, ~agă, ~șmo~, ~șmoagă, țâmp~, ~șfoc sn / Pl: ~oace / E: nct] 1 (Reg) Băutură alcoolică (mai ales vin) de proastă calitate Si: poșircă, țăpoșniță, țorcă. 2 (Reg; îf țâșpoagă; șîs poamă țâșpoagă) Soi de viță de vie care produce struguri cu boabe mărunte, dese, de culoare albă sau neagră, din care se obține un vin slab. 3 (Reg; îf țâșpoagă; șîs poamă țâșpoagă) Strugure produs de țâșpoacă (2). 4 (Mol; Buc) Lapte acru, care conține multă apă. 5 (Mol; Buc) Lapte bătut. 6 (Mol; Buc) Lapte înăcrit și stricat. 7 (Reg) Ciorbă, borș rău preparate, lungite cu apă. 8 (Îf țâmpoacă) Oțet. 9 (Mol; arg) Tutun de calitate inferioară Si: mahorcă. 10 (Mol; arg) Om prost.

țâmpoacă sf vz țâșpoacă¹

țâșfoc sn vz țâșpoacă¹

țâșmoacă sf vz țâșpoacă¹

țâșmoagă sf vz țâșpoacă¹

țâșpoagă sf vz țâșpoacă¹

țișpoacă sf vz țâșpoacă¹

ȚÎȘPOACĂ, țîșpoace, s. f. (Regional) Poșircă. ♦ Mîncare, mai ales ciorbă, de proastă calitate; zeamă lungă (v. lung).

ȚÎȘPOACĂ, țîșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mîncare de proastă calitate, zeamă lungă.

țîmpoácă f., pl. e (oa dift.). Fam. Olet. V. țîșpoacă.

țîșmoácă și țîșmoágă, V. țîșpoacă.

țîșpoácă (oa dift.) f., pl. e (probabil, slav). Est. Lapte stricat și înăcrit. Fig. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și țîșmoacă și țîșmoagă. V. poșircă.

țâșpoacă s. f. sg. tutun de calitate inferioară

ȚÂȘPOACĂ s. v. poșircă.

țîșpoacă s. v. POȘIRCĂ.

țâșpoacă s.f. (reg.) 1. lapte stricat, înăcrit. 2. băutură proastă. 3. mahorcă. 4. om prost.