O definiție pentru țâstuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.
Intrare: țâstuit
țâstuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)