O definiție pentru țâstuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.
Intrare: țâstuire
țâstuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |