3 definiții pentru țuțurare
Explicative DEX
ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.
Ortografice DOOM
țuțura vb., ind. prez. 1 sg. țuțur, 3 sg. țuțură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țuțura, țuțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: țuțurare
țuțurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țuțura, țuțurverb
regional
- 1. A trage pe cineva de păr sau de urechi. MDA2 CADE DLRLC DLRM
- Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4. DLRLC
-
- 2. A fi îngâmfat. MDA2
etimologie:
- țuțur MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.