opțiuni
  • info

3 definiții pentru țuști (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuști2 [At: MURNU, O. 333 / Pzi: ~tesc / E: țuști1] (Reg) 1 vi A apărea de undeva pe neașteptate Si: a țâșni (7), (reg) a ciuști2. 2 vi A se deplasa repede. 3 vt A arunca repede (înăuntru) cu o mișcare bruscă.

ȚUȘTI2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A arunca cu repeziciune. Femeia țuștește în cuptor purcelul și găina friptă. ȘEZ. XVII 38.

ȚUȘTI2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1.

Intrare: țuști (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuști
  • țuștire
  • țuștit
  • țuștitu‑
  • țuștind
  • țuștindu‑
 singular plural
  • țuștește
  • țuștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuștesc
 (să)
  • țuștesc
  • țușteam
  • țuștii
  • țuștisem
a II-a (tu)
  • țuștești
 (să)
  • țuștești
  • țușteai
  • țuștiși
  • țuștiseși
a III-a (el, ea)
  • țuștește
 (să)
  • țuștească
  • țuștea
  • țuști
  • țuștise
plural I (noi)
  • țuștim
 (să)
  • țuștim
  • țușteam
  • țuștirăm
  • țuștiserăm
  • țuștisem
a II-a (voi)
  • țuștiți
 (să)
  • țuștiți
  • țușteați
  • țuștirăți
  • țuștiserăți
  • țuștiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuștesc
 (să)
  • țuștească
  • țușteau
  • țuștiră
  • țuștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuști, țuștescverb

  • 1. regional A arunca cu repeziciune. DLRLC DLRM
    • format_quote Femeia țuștește în cuptor purcelul și găina friptă. ȘEZ. XVII 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.