țuhă sf [At: ALIL 1983-1984, 463 / V: (Mol) țuh (Pl: țuhuri) sn, ~hlă sf / Pl: ~he / E: ns cf țuclă] 1 (Mol; Mun) Vârf stâncos și ascuțit de munte Si: (reg) țuhău (1). 2 (Mol) Versant abrupt Si: râpă¹. 3 (Reg) Pădure care crește sub vârfurile stâncoase. 4 (Mol; Trs) Desiș într-o pădure Si: sihlă.

țuh sn vz țuhă

țuhlă sf vz țuhă

țuhă, țuhe, s.f. (reg.) 1. vârf stâncos, ascuțit. 2. pădure sub vârfuri stâncoase; desiș, hățiș.