țimăr¹ sm [At: CHEST. V, 31/1 / Pl: ~i / E: nct ] (Trs) Copil care lucrează la stână.

țimăr² sn [At: N. STOICA, C. B. 64 / V: țâmbră sf / Pl: ? / E: ger Zimmer] (Trs; Buc; gms) Cameră într-o clădire.

țâmbră sf vz țimăr²

țîmbră f., pl. inuz. e (cp. cu țimir saŭ cu țambre, care se maĭ numesc și „ghizdurĭ”, vsl. gyzdŭ, „podoabă”. Decĭ țîmbră = podoabă). Dor. A te pune în țîmbră, a te îmbrăca de sărbătoare.

țâmbră, țâmbre, s.f. (reg.) podoabă.