3 definiții pentru țigănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIGĂNI, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.
A SE ȚIGĂNI mă ~esc intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țigăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănesc, imperf. 3 sg. țigănea; conj. prez. 3 sg. și pl. țigănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țigănire
țigănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țigăni, țigănescverb
- 1. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare. DEX '09 DLRLC
- Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38. DLRLC
- 1.1. A se târgui, a se tocmi îndelung. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- țigan DEX '09 DEX '98