3 definiții pentru țigănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNI, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.

A SE ȚIGĂNI mă ~esc intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țigăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănesc, imperf. 3 sg. țigănea; conj. prez. 3 sg. și pl. țigănească

Intrare: țigănire
țigănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănire
  • țigănirea
plural
  • țigăniri
  • țigănirile
genitiv-dativ singular
  • țigăniri
  • țigănirii
plural
  • țigăniri
  • țigănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigăni, țigănescverb

  • 1. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Știi tu ce gîndesc și nu mă mai țigănesc. PANN, P. V. II 38. DLRLC
etimologie:
  • țigan DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.