4 definiții pentru țicuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICUI, pers. 3 țicuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni. – Et. nec.

A ȚICUI pers.3 ~iește intranz. reg. (despre pluta undiței) A se mișca brusc, când peștele apucă nada. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țicui vb., ind. prez. 3 sg. țicuiește, imperf. 3 sg. țicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țicuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: țicuire
țicuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicuire
  • țicuirea
plural
  • țicuiri
  • țicuirile
genitiv-dativ singular
  • țicuiri
  • țicuirii
plural
  • țicuiri
  • țicuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicuiverb

  • 1. regional (Despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd peștele mușcă din nadă, atunci bucățica de papură care plutește la suprafață se mișcă – se zice că undița țicuiește – și pescarul, observînd, o smuncește repede afară. ANTIPA, P. 299. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.