❍ȚAPĂ 👉 ȚEAPĂ.

țapă f. Mold. V. țeapă.

țápă, V. țeapă.

ȚEAPĂ, ❍ȚAPĂ (pl. țepi) sf. 1 Par bine ascuțit la unul din capete care servea ca instrument de supliciu în Turcia și se practica cîndva și la noi, străpungîndu-se cu el prin șezut corpul osînditului: a pune, a trage în ~; la tot pasul erau capete înfipte și trupuri puse în țeapă (I.-GH.) ¶ 2 Vîrful ascuțit al unui par, bold ¶ 3 Așchiuță, ghimpe cu care se înțeapă cineva: a se înțepa cu o ~; mi-a intrat o ~ în deget ¶ 4 🌿 Barba, mustața, părul țepos de la vîrful spicelor de orz, etc. ¶ 5 🐒 Părul ghimpos de pe corpul unor animale, ca ariciul, etc. ¶ 5 – BOLD¹6 [comp. vsl. cěpati „a spinteca”].

țeápă f., pl. țepe, (ca ceapă-cepe) și țepĭ (vsl. cĭepa, despicătură. V. țep, țeapcă, proțap, oțapoc). Vîrf, parte ascuțită (a unuĭ par, a uneĭ sulițe). Par ascuțit în care se înfigea trupu celuĭ destinat torturiĭ și care apoĭ se înțepenea în pămînt. A lua în țeapă, a lua în fiulă, a lua pin înfigere, în suliță saŭ în coarne. În est țapă, pl. țăpĭ: țăpĭ ascuțite (Dos.).