ȚIPLĂ subst. 1. Țiple (Ard; Tut); 2. Țiplea, mold. (Tec II; RI I 224; Isp IV¹); frecv. (Mar); – țig. (17 B I 398); Țiplești s. 3. Țiplașcul, Nan (17 B II 422). 4. Țiplic, mold. (Isp IV¹); Sur XXII; RI I 225); – vătaf (17 B V 153); -ă, Sava (BAP 197); Țîplica, mold., act. 5. Cf. Țiplitești s. mold. < vb. a țipli (a lipi cu țiplă) fereastra.