ȚIGAN sm. Individ din neamul Țiganilor (👉 P. IST.) pe care Românul îl ironizează în tot chipul și-l încarcă cu toate păcatele pe care și le poate imagina omul: e obraznic (obraznic ca ~ul), lăudăros și fudul (tot ~ul își laudă ciocanul 👉 CIOCAN² I 1), hoț (~ul, pînă nu fură, nu se ține om), mincinos (minte ca ~ul), necredincios (și-a pierdut credința ca ~ul biserica, aluzie la biserica de caș, pe care și-ar fi clădit-o Țiganii 👉 CREDINȚĂ9), lipsit de cinste (bani au și ~ii, dar n’au cinste 👉 BAN¹7), prost și neîndemînatec (s’a înnecat ca ~ul la mal 👉 ÎNNECA II, 2), nu știe să prețuească ce e bun (ce știe ~ul ce e șofranul! 👉 ȘOFRAN1), cerșește, se milogește, se tocmește din cale afară, etc. etc.; 👉 și CÎRLAN I, 2, MOARTE2, NOROC2, SPÎNZURA I, 2; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului”, de unde și poreclele de „cioară”, „coțofană”, ce i se dau mai adesea, pe lîngă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (👉 FARAON1, IGHIPTEAN), la numele ce adoptă de preferință (👉 STANCĂ2, DANCIU), la cîte o pățanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viață, se deosebesc Țiganii „netoți” (👉 NETOT2), „de laie” sau „lăieși” (👉 LAIE1, LĂIAȘ), „de șatră” (👉 ȘATRĂ2) și „de vatră” (👉 VATRĂ2); după ocupațiune, Țiganii sînt fierari, lăcătuși, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase sînt superstițiile privitoare la Țigani: cînd te întîlnești cu un ~, îți merge bine (GOR.); să nu dai de pomană ouă la ~i, că-ți fură cioara puii (GOR.); ~ să nu botezi, că pe ceea lume te trage la iad (GOR.), etc. [vsl. ciganinǔ].

ȚIGAN etnic, luat și ca prenume de romîni, îndeosebi la femei, și ca poreclă. I. Masculin. 1. Țigan (Dm); – cîțiva săteni (17 B II 49, 332, 408); – răzeș (17 A IV 126, III 366; 17 B I 5); – frate cu Raciu, moșn. (16 B V 207); Țegan (17 B I 377); Țigănescul (sic), Radu, log. (Deal 16). 2. Țăgănaș, Gh. (Sd XI 56). 3. Țigăn/el, Vladul (17 B IV 170); -eii s. (Glos). 4. Țigănilă (17 B I 328, etc.; Mus 56); Țigăneală, R. 1702 (Cat Braș 44). 5. Țigănoiul, Crăciun (Sd VII 305). 6. Țigănușa b. (16 B II 324, IV 212). II. Prenume sau epitet alături de prenumele calendaristic, la femei: 1. „Todosia – Țiganca” vinde o treime de sat (17 A V 120), deci romîncă; Țiganca f., mold. (Isp II¹; 17 A V 276). 2. Țăganca (17 A II 63; Isp II¹); – fiica lui Alexa, răzeș (17 A II 374). 3. Țiganca, fiica Sorei (17 A V 241).