ȚICU cf. alb. Tsiko, ipoc. < Risto < Christ; coincidențe: trac. Tzykos din an. 820 (OR 1 16). 1. Țicul moșn. (16 B VI 122; Ard); -escu. 2. Țica alb. (Sd XI 51); – Sterie, ar. (RI IX 144); – C-tin, munt. 1686 (Sd VII 321). 3. Țicău b. (16 A I 78; Arh); – cartier în Iași. 4. Țicoiu, Ion (RI XIII 392). 5. Țecu, At. ar. (RI IX 144). 6. Țecan (17 B I 278). 7. Țicușul (17 B II 172). 8. + -șa: Țicșea fam. (Buc); Țicșul (17 B I 123, 286, 391). 9. Țecșa (ib. 170). 10. Țîcșă (ib. 171).