șiret³, ~eată [At: IST. AM. 9374 / V: (reg) șăr~, șâred, ~rât, ~e, (înv) șer~ / Pl: ~eți, ~e / E: tc șirret] 1 a (D. oameni) Care știe să profite de naivitatea sau de buna- credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite. 2-3 a, av (Care are un caracter) viclean Si: perfid, prefăcut. 4 a (Cu sens atenuat; adesea cu o nuanță de simpatie) Care este descurcăreț Si: abil, șarlatan, șmecher (1), (reg) marafetos, mehenghi, ocoș. 5 a (D. fizionomia, manifestările etc. oamenilor) Care denotă prefăcătorie. 6 a (Cu sens atenuat) Care denotă subtilitate, umor.

2) șirét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (turc. șirret, răutăcĭos, cîrcotaș, d. ar. širret, răutate; ngr. sîrb. siret). Isteț, care nu poate fi înșelat: om, vulpoĭ șiret. Adv. Cu șiretenie: a privi șiret. – În nord șîrăt, -ată, pl. ețĭ, ete.