opțiuni
  • info

7 definiții pentru șuierat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUIERAT2, -Ă, șuierați, -te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru strident, ascuțit. – V. șuiera.

șuierat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79r/22 / V: (înv) ~iur~ / Pl: ~uri / E: șuiera] 1 Producere de sunete stridente, ascuțite și prelungi prin suflarea aerului printre buzele întredeschise, printre dinți, printre degetele băgate în gură sau cu ajutorul unui instrument special Si: fluierare (1), șuierătură (1), (rar) șuierare (1). 2 Producere a unui sunet strident, scurt și intens de către unele obiecte, corpuri etc., atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu viteză Si: șuierătură (2), (rar) șuierare (2). 3 Dezaprobare violentă (față de cineva sau de ceva) manifestată prin fluierături Si: huiduire, șuierătură (3), (rar) șuierare (3). 4 Emitere a unei succesiuni melodice de sunete suflând printre buze sau cu ajutorul unui fluier etc. Si: fluierare (3), șuierătură (4), (rar) șuierare (4). 5 (Pex) Intonare a unei melodii fluierând Si: fluierare (4), șuierătură (5), (rar) șuierare (5). 6 (Rar) Producere a unui țipăt ascuțit de către unele animale, păsări, insecte Si: șuierătură, (rar) șuierare (6). 7 Producere a unui zgomot ascuțit și puternic de vânt, furtună, vijelie etc. Si: fluierare (8), șuierătură (7), vâjâire, (rar) șuierare (7). 8-11 Șuierătură (8-11). 12 (Pop; îlav) Pe ~e Fluierând.

șuierat2, ~ă a, av [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: șuiera] 1-2 (Care este cu timbrul) strident Si: șuierător (1-2).

ȘUIERAT2, -Ă, șuierați, -te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru strident, ascuțit [Pr.: șu-ie-] – V. șuiera.

ȘUIERAT2, -Ă, șuierați, -te, adj. Care șuieră sau care seamănă cu un șuier; șuierător, fluierător. Dacă ți-ar fi dat o palmă, te-ar fi durut mai puțin decît vocea lui șuierată. PAS, Z. I 303. Un curcan șuierat. ALECSANDRI, T. 274. ◊ (Adverbiaț) Ce este, Alioșa? șopti el siderat. SADOVEANU, O. VII 38. Cuvintele au trecut șuierat ca o amenințare de viperă cînd se ridică în vîrful cozii. C. PETRESCU, A. 234.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUIERAT adj. șuierător. (O respirație ~.)

ȘUIERAT adj. șuierător. (O respirație ~.)

Intrare: șuierat (adj.)
șuierat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuierat
  • șuieratul
  • șuieratu‑
  • șuierată
  • șuierata
plural
  • șuierați
  • șuierații
  • șuierate
  • șuieratele
genitiv-dativ singular
  • șuierat
  • șuieratului
  • șuierate
  • șuieratei
plural
  • șuierați
  • șuieraților
  • șuierate
  • șuieratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuierat, șuieratăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Cu un timbru strident, ascuțit. DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Care șuieră sau care seamănă cu un șuier. DLRLC
    sinonime: fluierător șuierător
    • format_quote Dacă ți-ar fi dat o palmă, te-ar fi durut mai puțin decît vocea lui șuierată. PAS, Z. I 303. DLRLC
    • format_quote Un curcan șuierat. ALECSANDRI, T. 274. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ce este, Alioșa? șopti el șuierat. SADOVEANU, O. VII 38. DLRLC
    • format_quote Cuvintele au trecut șuierat ca o amenințare de viperă cînd se ridică în vîrful cozii. C. PETRESCU, A. 234. DLRLC
etimologie:
  • vezi șuiera DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.