4 definiții pentru șuchiri

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuchiri [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~resc / E: ns cf șuchi2] (Mun) 1 vt A șterpeli. 2 vi (Îe) A o ~ A se eschiva (2). 3 vi (Îae) A fugi (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUCHIRI vb. v. fura, lua, sustrage.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuchiri, șuchiresc, vb. IV (reg.) 1. a șterpeli. 2. (în loc. vb.) a o șuchiri = a se eschiva, a se fofila; a fugi.

Intrare: șuchiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuchiri
  • șuchirire
  • șuchirit
  • șuchiritu‑
  • șuchirind
  • șuchirindu‑
singular plural
  • șuchirește
  • șuchiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuchiresc
(să)
  • șuchiresc
  • șuchiream
  • șuchirii
  • șuchirisem
a II-a (tu)
  • șuchirești
(să)
  • șuchirești
  • șuchireai
  • șuchiriși
  • șuchiriseși
a III-a (el, ea)
  • șuchirește
(să)
  • șuchirească
  • șuchirea
  • șuchiri
  • șuchirise
plural I (noi)
  • șuchirim
(să)
  • șuchirim
  • șuchiream
  • șuchirirăm
  • șuchiriserăm
  • șuchirisem
a II-a (voi)
  • șuchiriți
(să)
  • șuchiriți
  • șuchireați
  • șuchirirăți
  • șuchiriserăți
  • șuchiriseți
a III-a (ei, ele)
  • șuchiresc
(să)
  • șuchirească
  • șuchireau
  • șuchiri
  • șuchiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)