O definiție pentru ștrăpățuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștrăpățui, ștrăpățuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
Intrare: ștrăpățuire
ștrăpățuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||