șovai¹ i [At: PANN, P.V. I, 69/8 / E: ns cf șovăi¹] (Reg; rep) Cuvânt care sugerează mersul șovăitor (1) al cuiva.

șovai² sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (înv) șuv~ / Pl: ? / E: ns cf șovăi¹] (Înv) 1 Eschivare (2). 2 Pretext. 3 Subterfugiu.

șováĭ n., pl. urĭ. Vechĭ. Șovăire. – La Dos. șu-.

șuvai² sn vz șovai²

șuváĭ, șúvăĭ, V. șovaĭ, șovăĭ.

șovai¹! interj. (reg.; cu val. verbală; adesea repetat) cuvânt care sugerează mersul șovăitor al cuiva.

șovai² s.n. (înv.) eschivare; pretext; subterfugiu.