opțiuni

8 definiții pentru șoncăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoncăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: șoncăi] (Mun) Șchiopătare.

șoncăit2, ~ă [At: GR. S. IV, 134 / V: (reg) șolcăiat, șolc~ / Pl: ~iți, ~e / E: șoncăi] 1-4 smf, a (Mun; adesea dep) Șchiop (1-4). 5 a (Mun; Mol; d. ființe; îf șolcăit) Pocit. 6 a (Mun; Mol; d. ființe; îaf) Caraghios (2). 7 a (Mun; pex; d. obiecte; îf șolcăiat) Deformat (2). 8 a (Mun; pex; d. obiecte; îaf) Uzat. 9 a (Mun; Mol; d. obiecte; îf șolcăit) Deplasat din locul sau din poziția normală.

șolcăiat, ~ă a vz șoncăit2

șolcăit, ~ă a vz șoncăit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘONCĂIT adj. v. șchiop.

șoncăit adj. v. ȘCHIOP.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoncăit1 s.n. (reg.) șchiopătură, șchiopăt, șoncăială.

șoncăit2, -ă, adj. (reg.) 1. șchiop. 2. (despre picioare) schilodit. 3. (în forma: șolcăit) pocit, caraghios. 4. (despre obiecte; în forma: șolcăit) deformat, stricat, uzat. 5. (în forma: șolcăit) deplasat din locul sau din poziția normală.

Intrare: șoncăit
șoncăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoncăit
  • șoncăitul
  • șoncăitu‑
  • șoncăită
  • șoncăita
plural
  • șoncăiți
  • șoncăiții
  • șoncăite
  • șoncăitele
genitiv-dativ singular
  • șoncăit
  • șoncăitului
  • șoncăite
  • șoncăitei
plural
  • șoncăiți
  • șoncăiților
  • șoncăite
  • șoncăitelor
vocativ singular — —
plural — —
șolcăiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șolcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)