șoavă¹ sf [At: BĂCESCU, PĂS. 164 / V: (reg) șovă / Pl: -ve / E: ns cf srb sova „bufniță”] 1 (Orn; reg) Uliu (Accipiter gentilis). 2 (Orn; reg) Uliu-alb (Circus macrourus). 3 (Orn; reg) Gaie (Milvus milvus). 4 (Orn; reg) Acvilă-țipătoare (Aquilla clanga). 5-9 (Orn; reg) Femela șoimului (1-5). 10 (Orn; reg) Cioară (Corvus). 11 (Reg; dep; îf șovă) Femeie certăreață. 12 (Reg; dep) Femeie grasă.

șoavă² sf [At: BARONZI, L. 120 / Pl: ~ve / E: ns cf șovăi¹] 1 (Reg) Surpătură de teren produsă de ape. 2 (Reg) Adâncitură mare pe drum Si: groapă. 3 (Reg) Vale strâmtă și adâncă. 4 (Olt; fig; șîs pălărie ~) Pălărie cu borul mare (și lăsat în jos).

șoávă f., pl. e (d. șovăĭesc). Vest. Mare adîncătură pe drum, unde eștĭ silit să șovăĭeștĭ. V. hop.

șovă sf vz șoavă¹

șoavă¹, șoave, s.f. (reg.) 1. numele mai multor păsări răpitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvilă țipătoare. 2. femela șoimului. 3. cioară. 4. (în forma: șovă) femeie certăreață. 5. femeie grasă.

șoavă², șoave, s.f. (reg.) 1. surpătură de teren produsă de ape. 2. vale strâmtă și adâncă. 3. (fig.; în sintagmă) pălărie șoavă = pălărie cu borul mare și lăsat în jos.