șirin sn [At: (a. 1776) ȘIO II₂, 110 / V: (înv) sirean (Pl: ~ene), si~, (reg) sur~ / Pl: ~uri / E: tc seren „antenă”] (Îrg) Trunchi (de brad) lung și subțire (din care se făceau antene sau vergi pentru navele cu vele).

sirean sn vz șirin

sirin sn vz șirin

șurin sn vz șirin

sireán n., pl. ene (turc. serén) Sec. 18. Raia, prăjină de făcut antenă de luntre.

șirin, șirinuri, s.n. (înv. și reg.) trunchi de brad, lung și subțire.