șeș³ s [At: ALR SN III h 637/310 / Pl: ? / E: mg sás] (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris).

șeș s.n. (reg.) pipirig.

șeș, șeși, (șeh, șoș), s.m. (reg.) Stâlpi verticali așezați la colțurile construcției sau pentru înnădirea cununilor, încastrați la partea inferioară în talpă, iar în partea superioară în ultima cunună: „Arăzâmă, mândră, șeșu / Până te-a juca chizeșu” (D. Pop, 1978: 194). – Din magh. sas(fa) (MDA).

șeș, șeși, (șeh, șoș), s.m. – (reg.) Stâlpi verticali așezați la colțurile construcției sau pentru înnădirea cununilor, încastrați la partea inferioară în talpă, iar în partea superioară în ultima cunună (Stoica, Pop, 1984; Lăpuș): „Arăzâmă, mândră, șeșu / Până te-a juca chizeșu” (D. Pop, 1978: 194; Codru). – Din magh. sas(fa) (MDA).

șeș, șeși, (șeh, șoș), s.m. – Stâlpi verticali așezați la colțurile construcției sau pentru înnădirea cununilor, încastrați la partea inferioară în talpă, iar în partea superioară în ultima cunună (Stoica, Pop 1984; Lăpuș): „Arăzâmă, mândră, șeșu / Până te-a juca chizeșu” (D. Pop 1978: 194; Codru). – Din magh. sas(fa) (MDA).