7 definiții pentru șatâr
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șatâr sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/32 / V: (înv) satăr (A: nct), sa~ (A: nct) / Pl: ~i / E: tc șatır] (Tcî) Slujitor din garda domnească.
satăr sm vz șatâr
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
satâr2 sm vz șatâr
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) satîr V. șatîr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șatîr m. (turc. șatyr). Vechĭ. Un fel de lacheŭ care mergea înaintea marilor demnitarĭ. – Și satîr (după pronunțarea ngr.) și satîráș, satiráș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șatîr (-ri), s. m. – Gardă, slugă înarmată, scutier. – Var. satîr, satîrgiu, satîraș. Tc. șatir (Tiktin), confundat cu cuvîntul anterior.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șatâr, șatâri, s.m. (înv.) slujitor care făcea parte din garda domnească.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șatâr
șatâr substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
satăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)