7 definiții pentru șapte-degete

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘAPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șepte num. card.] – Lat. septem.

ȘAPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci.Expr. A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte.Expr. Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șepte num. card.] – Lat. septem.

ȘAPTE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între șase și opt. Șapte și cu șapte fac patrusprezece.Expr. Bea (sau mănîncă) cît șapte = bea (sau mănîncă) foarte mult. A nu se da (sau a nu da pe cineva) pe șapte = a se considera (sau a considera pe cineva) cu însușiri deosebite, mai bun, mai capabil etc. decît mulți alții. ◊ (Adjectival) Cînd se scutură el la șapte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete. EMINESCU, O. I 83. (Expr.) A lua șapte piei de pe un om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua etc.) Pe terasa cazinoului la șapte... își căută un loc la o masă. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Compus: șapte-degete = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina tîrîtoare, cu frunze dințate și flori purpurii, care crește prin locuri mlăștinoase (Coniarum palustre). ◊ (Familiar, cu valoare de num. ord.) Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte. DEȘLIU, G. 46. ♦ (Substantivat) a) Cifra care marchează acest număr. Scrie un șapte. b) Cartea de joc, zarul etc. marcate cu acest număr de puncte. Un șapte de treflă. – Variantă: (regional) șepte (SBIERA, P. 319, ALECSANDRI, T. I 446) num. card.

ȘAPTE1 num. card. Șase plus unu. ~ cărți.~-degete plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze alungite, zimțate, și cu flori purpurii, care crește prin locuri umede. /<lat. septem

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șapte-degete (plantă) s. m.

Intrare: șapte-degete
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șapte-degete
  • șapte-degete
plural
genitiv-dativ singular
  • șapte-degete
  • șapte-degete
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șapte-degetesubstantiv masculin invariabil

  • 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și flori purpurii, care crește prin locuri mlăștinoase (Comarum palustre). DEX '09 DLRLC NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.