știubei¹ sn [At: NECULCE, L. 302 / V: (înv) stu~, (îrg) st~, ștu~, (reg) șchiu~, știb~ / Pl: ~e, ~uri / E: știob¹ + -ei] 1 (Reg) Vas făcut dintr-un trunchi de copac scobit, în care se păstrează alimente, obiecte casnice etc. 2 (Reg) Știubei¹ (1) mai mare în care se opăresc rufele, tortul etc. 3 (Mol) Stup (primitiv) Si: (reg) ștubeu (1). 4 (Mol; pex) Totalitatea albinelor dintr-un știubei¹ (3). 5 (Reg) Adăpost pentru stupi. 6 (Reg) Trunchi de copac scorburos sau scobit care, îngropat în pământ, servește ca ghizd la o fântână puțin adâncă Si: (reg) știob¹ (1), știobărău, știubăroc (1). 7 (Reg; pex) Fântână cu izvorul la mică adâncime, care are ca ghizd un știubei¹ (6) Si: (reg) știubăroc (2), ștubeu (2). 8 (Reg; pgn) Fântână puțin adâncă. 9 (Reg) Izvor al unei ape curgătoare. 10 (Reg) Fântână cu apă sărată. 11 (Îvr) Apeduct. 12 (Reg) Deschizătură făcută în acoperișul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.

știubei² sn vz știubeci

ȘTIUBEI, b. (Dm), < subst.