O definiție pentru Șonțu
Enciclopedice
ȘONȚU, Gh., 1841 (BAP II244); maiorul-erou în 1877; Șonț, poreclă pentru neamț, în Ardeal, dar cf. și vb. a șonti = ciunti.
Intrare: Șonțu
Exemple de pronunție a termenului „Șonțu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1
ȘONȚU, Gh., 1841 (BAP II244); maiorul-erou în 1877; Șonț, poreclă pentru neamț, în Ardeal, dar cf. și vb. a șonti = ciunti.