O definiție pentru Șonțu

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘONȚU, Gh., 1841 (BAP II244); maiorul-erou în 1877; Șonț, poreclă pentru neamț, în Ardeal, dar cf. și vb. a șonti = ciunti.

Intrare: Șonțu
Șonțu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șonțu