șar⁴, ~ă a [At: H XVIII, 267 / Pl: ~i, ~e / E: srb šaren, šara] (Ban; d. animale) Pestriț.

Șaru-Dornei n. trecătoare în Bucovina, pe la intrarea Bistriței în țară. V. Dorna.

ȘAR subst. < sl. шapъ = coloare. 1. Șaru, Gh. (Rom.-Lib. 31 mart. 1953). 2. Șiara, ard. act. 3. Toponim: Șarul Dornei.

MATOCIKIN ȘAR, strâmtoare între Insula de Nord și Insula de Sud a arh. Novaia Zemlea, care unește M. Barents cu M. Kara. Lungimea max.: 98 km; lățimea minimă: 0,6 km; ad. max.: 12 m. Țărmuri înalte. Acoperită de ghețuri o mare parte din an.

ŠAR PLANINA (Munții Șar), lanț muntos în NV Macedoniei, alcătuit din șisturi cristaline, dolomit și calcar, extins pe direcție NE-SV, pe c. 160 km lungime, la NV de valea superioară a râului Vardar, la granița cu Albania și Serbia-Muntenegru. Include și masivele Korab, Bistra, Jablabica și Galicica. Alt. max.: 2.794 (vf. Golem-Korab). Prezintă pereții abrupți, vârfuri semețe (Titov 2.747 m, Turcin 2.702 ș.a.), văi adânci, circuri și lacuri glaciare, numeroase depr. intramontane ș.a. Păstorit pe culmile înalte. Versanții sunt acoperiți cu păduri. Stațiuni ale sporturilor de iarnă (Popova Šapka ș.a.). Turism.